RECONSTRUCȚIA SÂNILOR DUPA MASTECTOMIE
MASTECTOMIA ŞI PSIHOLOGIA FEMEII
O femeie care şi-a pierdut un sân a suferit implicit şi o traumă psihologică mare. Ea simte că şi-a pierdut o mare parte din feminitate, că nu este dezirabilă şi că, în general, este mai puţin femeie ca înainte.
Un sân poate fi pierdut nu numai din cauza unei tumori maligne, de multe ori acest lucru se întâmplă din cauza unor leziuni benigne (mastoză chistică, etc.).
Reconstrucţia sânului este un pas obligatoriu pentru refacerea psihică a femeii care l-a pierdut.
INTERVENŢIA CHIRURGULUI PLASTICIAN DUPĂ MASTECTOMIE
Dacă chirurgul care face extirparea sânului consideră că este vorba de un caz adecvat pentru acest lucru, poate să solicite intervenţia chirurgului plastician pentru ca în paralel cu mastectomia să se realizeze şi reconstrucţia sânului. În caz contrar, reconstrucţia se va face atunci când cursul bolii o va permite. Acest lucru înseamnă că întâi se vor aplica toate acele tratamente necesare pentru eradicarea tumorii maligne şi abia după aceea se va trece la refacerea estetică a sânului.
Momentul potrivit pentru intervenţie se va decide în funcţie de gravitatea bolii, dar şi în funcţie de momentul în care se vor încheia terapiile complementare (chimioterapie, radioterapie, etc).
METODE DE REFACERE A SÂNULUI DUPĂ MASTECTOMIE
Există multe metode de refacere a sânului. Niciuna dintre acestea nu va avea însă ca rezultat un sân funcţional, adică care va putea să alăpteze. Va fi vorba doar de o reconstrucţie estetică. Această reconstrucţie este însă de ajuns pentru a oferi sprijinul psihologic de care are nevoie femeia respectivă.
Trebuie să ştim de asemenea că cei doi sâni nu vor fi perfect simetrici, deoarece ţesuturile sau materialele din care vor fi alcătuiţi vor avea texturi diferite. Prin urmare, pacienta trebuie să fie pregătită psihologic pentru asimetrie. 
Există diferite metode de corectare, dintre care cele mai importante sunt următoarele:
1. PRIN INSERAREA DE IMPLANTURI DE SILICON:
Această procedură se desfăşoară de obicei în două faze. În prima fază, chirurgul plastician amplasează sub piele şi sub muşchi un dilatator. Dilatatorul seamănă cu un balon făcut din silicon. După ce l-a amplasat, chirurgul începe să umfle dilatatorul, adăugând în fiecare săptămână câte puţin ser fiziologic. Dilatatorul are o supapă care se află sub piele şi prin această supapă medicul injectează ser fiziologic. Încet - încet balonul se umflă şi în acest fel creează un exces de piele, necesară pentru modelarea unui nou sân. După câteva săptămâni, când dilatatorul s-a umflat complet, s-a obţinut destulă piele în exces pentru procedură. La acest moment, chirurgul plastician poate, printr-o a doua intervenţie chirurgicală, să îndepărteze dilatatorul şi să insereze un implant de silicon, modelând astfel noul sân. În paralel, poate fi necesară o remodelare şi a celuilalt sân, în cazul în care acesta prezintă ptoză, astfel încât cei doi sâni să prezinte un grad cât mai mare de simetrie între ei. De asemenea, tot în această fază, se poate crea un nou mamelon. Mamelonul poate fi modelat şi mai târziu, fie prin utilizarea tatuajului fie cu ajutorul unei porţiuni de piele prelevate din zona din apropierea organelor genitale, unde este mai închisă la culoare. Modelarea mamelonului este o procedură minoră, care se poate face independent, cu anestezie locală. Pentru finalizarea întregii proceduri este nevoie de regulă de aproximativ 6 luni. Intervenţia se poate efectua într-o singură fază prin inserarea implanturilor Becker. Aceste implanturi prezintă particularitatea că sunt în acelaşi timp şi dilatator şi implant. Mai exact, au o parte exterioară din silicon, ca implanturile, şi o parte interioară în care poate fi injectat ser fiziologic. Implanturile Becker se inserează într-o singură intervenţie chirurgicală iar apoi, după o săptămână, se injectează ser fiziologic până la atingerea mărimii dorite. În acel moment, implantul rămâne pur şi simplu în stadiul în care este, fără a fi înlocuit de alt implant de silicon.
2. CU AJUTORUL UNUI LAMBOU ABDOMINAL:
În acest caz, reconstrucţia sânului are loc într-o singură fază. Chirurgul plastician prelevează un fragment din partea inferioară a abdomenului, adică de deasupra ombilicului, şi o foloseşte ca materie primă pentru modelarea unui nou sân. Această porţiune de abdomen este alcătuită din piele, ţesut adipos şi o parte de muşchi. Vasele de sânge care îl alimentează pot să provină din muşchiul abdomenului sau să se unească cu vasele din zona mamară. Această tehnică se numeşte T.R.A.M. Principalul avantaj al procedurii este că se realizează într-o singură fază, că sânul este alcătuit din ţesutul propriu al persoanei în cauză, că se corectează în acelaşi timp şi ptoza din zona abdomenului, pentru că, în esenţă, are loc o abdominoplastie. Dezavantajele constau în durata mult mai mare a intervenţiei şi în riscul de provocare a herniei abdominale, deoarece peretele abdomenului poate slăbi.
3. PRIN GREFĂ DE ŢESUT ADIPOS:
Este vorba despre o tehnică nouă prin care chirurgul plastician colectează ţesut adipos din diverse zone ale corpului şi îl injectează apoi în zona sânilor, pentru a conferi volum şi a modela un sân nou. Ţesutul adipos este colectat prin metoda lipoaspiraţiei şi, după filtrare, se amplasează prin injectare în zona sânilor. Se recomandă (dar nu este absolut necesar) amplasarea în sân, cu câteva săptămâni înainte, a unui dispozitiv care seamănă cu o ventuză. Procedura de grefă de ţesut adipos poate fi repetată de câteva ori, până când se ajunge la rezultatul dorit.
Metoda adecvată pentru fiecare caz în parte va fi stabilită în urma discuţiilor avute de pacientă cu medicul şi depinde de particularităţile fiecărei femei. Un rol important este jucat de dorinţele persoanei în cauză, după ce medicul îi va fi prezentat argumentele pro şi contra pentru fiecare metodă.
În orice caz, la contemplarea rezultatului final, sentimentul de plinătate spirituală pe care îl simte femeia confirmă faptul că reconstrucţia sânilor este întotdeauna o alegere bună.
