RINOPLASTIA (REMODELAREA NASULUI)
Nasul joacă un rol foarte important în estetica facială, deoarece constituie elementul central al feţei. Din acest motiv, remodelarea formei nasului joacă şi ea un rol foarte important în ameliorarea esteticii generale a feţei. S-a observat că de foarte multe ori ameliorarea estetică a nasului dă impresia că s-a operat o remodelare a întregii feţe.
Rinoplastia (cunoscută şi sub numele de remodelarea nasului) este procedura ce are ca scop ameliorarea formei nasului şi reinstaurarea aspectului estetic al acestuia. Este vorba despre o procedură cu scopuri pur estetice, nu funcţionale. Dacă există probleme în ceea ce priveşte funcţionalitatea nasului, intervenţia corespunzătoare este septoplastia, care poate fi efectuată în paralel cu rinoplastia.
Prin septoplastie se corectează elementele interne ale nasului, astfel încât să se permită buna circulaţie a aerului şi ameliorarea respiraţiei.
NU TOATE NASURILE SUNT LA FEL
Procedurile efectuate de chirurgul plastician la scheletul nasului diferă foarte mult de la un caz la altul, deoarece nasurile nu sunt identice. Este vorba poate de cea mai personalizată intervenţie chirurgicală.
Chirurgul plastician trebuie să studieze cu atenţie problemele de fond şi să ofere o soluţie care să se potrivească perfect situaţiei. În caz contrar, riscăm să ajungem în situaţia pe care mulţi o acuză, aceea ca un chirurg plastician să modeleze nasuri care sunt toate identice între ele, sau, chiar mai rău, la care să se observe foarte uşor că au suferit o intervenţie chirurgicală.
Preoperatoriu, chirurgul plastician va explica pacientului cum va decurge procedura şi, cu ajutorul computerului, îi va arăta care este aspectul său posibil postoperatoriu.
Asistenţa calculatorului (Computer Imaging in Rhinoplasty) este imperativ necesară în acest caz, pentru ca medicul să poată înţelege dorinţele pacientului, iar pacientul să înţeleagă ce poate medicul să îi ofere.
Este foarte important să ştiţi foarte bine cum doriţi să fie nasul dumneavoastră şi să solicitaţi chirurgului plastician să vă arate pe calculator cum va arăta nasul dumneavoastră postoperatoriu. În mod evident, computerul nu ştie să opereze, deci nu poate lua în calcul particularităţile fiecărei persoane. Prin urmare, imaginea pe care o veţi vedea nu va fi identică cu rezultatul pe care îl veţi obţine după operaţie, dar va fi foarte asemănătoare. 
PROCEDURA DE RINOPLASTIE
Prin rinoplastie, chirurgul plastician corectează scheletul nasului, alcătuit din cartilaje şi oase. Aceste elemente componente ale nasului se află în echilibru şi creează o construcţie complexă care conferă nasului forma sa tridimensională.
Având în vedere că elementele componente se află într-un echilibru fragil între ele, chirurgul rinoplastician trebuie să cunoască foarte bine anatomia nasului, modul de funcţionare a acestuia, precum şi modalitatea de modificare a acestor echilibre pentru a servi scopului estetic dorit.
Operaţia se face de obicei prin nări şi, în cele mai multe cazuri, nu necesită incizii externe. În cazurile în care este nevoie de incizii externe, acestea vor fi amplasate în locuri greu vizibile şi nu vor constitui o problemă. După remodelarea scheletului nazal, locurile inciziilor din nări sunt suturate. Urmează acoperirea scheletului nazal cu piele, urmând noua formă a nasului.
Medicul plasează apoi bucăţi mici de tifon în nas şi o atelă deasupra. Atela are rolul de a stabiliza nasul până acesta se va vindeca în noua sa formă şi noua poziţie. Tifonul din nări se îndepărtează de obicei la două zile postoperatoriu, iar atela la o săptămână. 
POST- OPERATOR
În majoritatea cazurilor, ceea ce surprinde cel mai mult este lipsa totală de durere după rinoplastie. Imediat după operaţie vor exista de obicei unele vânătăi în jurul ochilor, care nu împiedică vederea, dar creează probleme de ordin estetic. Teoretic, o persoană care a suferit o rinoplastie se poate reîntoarce la activităţile sale cotidiene şi la locul de muncă chiar de a doua zi. De cele mai multe ori, însă, acest lucru nu este posibil din cauza edemelor şi vânătăilor. Acestea dispar în 10-15 zile. Cu toate acestea, persoanele a căror activitate nu implică relaţii cu publicul revin la locul de muncă chiar de a doua zi după operaţie. Activităţile sportive sunt permise după două luni, dar în cazul în care există un risc de rănire gravă a nasului, se recomandă să mai aşteptaţi câteva luni. 
METODE DE RINOPLASTIE
Există două tehnici principale de abordare a rinoplastiei la nivel mondial. Este vorba de rinoplastia „deschisă” sau „închisă”, în funcţie de tipul de expunere a scheletului nazal pe durata intervenţiei chirurgicale.
1. RINOPLASTIA ÎNCHISĂ: În cadrul acestei intervenţii, inciziile se fac în nări, efectuându-se extragerea scheletului nazal, precum şi remodelarea cartilajelor şi oaselor în noua lor formă. Este o metodă cu vizibilitate relativ redusă, chirurgul plastician ghidându-se mai mult prin palpare.
2. RINOPLASTIA DESCHISĂ: În acest caz, inciziile se fac tot în nări, dar se mai face şi o mică incizie pe columelă, adică de-a latul cartilajului care separă nările. Chiar dacă această incizie este externă, ea se va vindeca cu timpul foarte bine, fiind foarte greu de observat sau chiar invizibilă de multe ori. Această metodă permite chirurgului plastician o expunere mai mare a structurii cartilaginoase a nasului, cu o vizualizare directă a scheletului. 
COMPARAŢIE ÎNTRE RINOPLASTIA DESCHISĂ ŞI CEA ÎNCHISĂ
Nu există metodă mai bună sau mai rea. Fiecare dintre cele două tehnici are avantajele şi dezavantajele sale. Rinoplastia închisă are avantajul că edemul (umflătura) dispare mult mai repede, deoarece nu este întreruptă circulaţia sângelui la nivelul columelei. Pe de altă parte, rinoplastia deschisă are avantajul că chirurgul plastician are o mai mare vizibilitate a scheletului nazal pe durata intervenţiei, având astfel posibilitatea de a face incizii mai precise şi de a le sutura mai estetic. Rezultatul final este mult mai uşor de prevăzut în cazul unei rinoplastii deschise.
Nu există o metodă ideală care să se potrivească în toate cazurile. În alegerea metodei potrivite se ia în considerare tipul de problemă de care suferă nasul. Unele proceduri de rinocorecţie se efectuează mai bine cu metoda deschisă, în timp ce pentru alte proceduri ambele metode sunt utilizabile.
Intervenţia chirurgicală de rinoplastie durează între una şi două ore jumătate, în funcţie de tipul de problemă, şi de obicei se efectuează sub anestezie generală. Dacă problema nu este una foarte mare, operaţia se poate face şi sub anestezie locală combinată cu sedare.
COMBINAREA RINOPLASTIEI CU CORECTAREA DEVIAŢIEI DE SEPT
Rinoplastia poate fi însoţită şi de alte intervenţii chirurgicale. Cel mai adesea, ea este combinată cu septoplastia, care are ca scop ameliorarea respiraţiei. Prin această operaţie, chirurgul ORL îndreaptă septul încovoiat, restabilind astfel condiţiile iniţiale, adică cele în care respiraţia nu era obstrucţionată. Există cazuri în care septul nazal să nu fie încovoiat, dar totuşi să obstrucţioneze respiraţia, din cauza mucoasei, a cartilajului sau a ţesutului cicatricial în exces.
Atunci când septoplastia se face în paralel cu rinoplastia, de regulă nu este nevoie de incizii suplimentare. Ambele intervenţii se efectuează în acelaşi timp, prin aceleaşi incizii în interiorul nasului. 
RINOPLASTIA ÎMPREUNĂ CU ALTE INTERVENŢII DE CHIRURGIE PLASTICĂ
Rinocorecţia poate fi însoţită de alte intervenţii de chirurgie plastică, cum ar fi genioplastia (cunoscută şi sub numele de augmentarea proiecţiei mentoniere sau mentoplastie sau mărirea bărbiei), adică corecţia zonei bărbiei. De multe ori, o persoană cu nas coroiat are şi o bărbie foarte mică (figură acvilină), care poate fi însoţită şi de guşă. Atunci când aceste două (sau trei) probleme coexistă, corectarea lor în paralel în cadrul aceleiaşi intervenţii chirurgicale oferă rezultate impresionante.
Rinoplastia poate fi de asemenea însoţită de orice alt tip de intervenţie de chirurgie plastică sau laser, care are ca scop remodelarea facială sau ameliorare în linii generale a aspectului feţei. 
RINOPLASTIE AUGMENTATIVĂ
De regulă, operaţia de rinoplastie se efectuează pentru îndepărtarea unor cartilaje sau oase, însă uneori chirurgul plastician poate fi nevoit să adauge. În aceste cazuri, intervenţia se numeşte rinoplastie augmentativă.
Acest lucru se întâmplă de obicei la nasurile la care s-a efectuat o excizare excesivă de cartilaj în trecut sau care au suferit o traumă foarte extinsă .
În cele mai multe cazuri, spitalizarea este de o zi şi nu necesită rămânerea peste noapte. Cu alte cuvinte, operaţia poate avea loc dimineaţa, iar după-amiaza pacientul să se reîntoarcă acasă.
Rezultatul final poate fi observat după 6 luni, dar asta nu înseamnă că pacientul trebuie să aştepte atât de mult ca să revină în societate. Nasul are un aspect prezentabil la 10-15 zile de la operaţie, fără ca cineva să îşi poată da seama că a avut loc o intervenţie chirurgicală.
Cui ne adresăm pentru rinoplastie, chirurgului plastician sau chirurgului ORL?
Multe persoane îşi pun întrebarea dacă trebuie să îşi lase nasul pe mâna unui chirurg plastician sau a unui chirurg otorinolaringolog. Având în vedere că fiecare dintre aceste specializări are obiectul său propriu, soluţia preferabilă ar fi ca chirurgul plastician să colaboreze întotdeauna cu un otorinolaringolog, astfel încât fiecare în domeniul său (chirurgul plastician în ceea ce priveşte aspectul estetic iar otorinolaringologul în ceea ce priveşte partea funcţională a rinocorecţiei), să poate oferi cel mai bun rezultat posibil.
Se recomandă o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alegerea medicului, persoanele interesate trebuind să aibă în vedere faptul că specializările recunoscute în acest sens de către Ministerul Sănătăţii sunt specializarea Chirurg Plastician şi specializare Otorinolaringolog. Specializări de genul chirurg plastician facial, rinochirurg, chirurg nazal sau altele de acest tip nu constituie specializări recunoscute oficial.
Nasul constituie un element estetic de bază al feţei şi din acest motiv corecţia acestuia duce la o ameliorare importantă a aspectului general al feţei, având de asemenea o acţiune foarte benefică asupra psihologiei pacientului.
